Poti sa iesi din banal?

Everybody needs some time… on their own
Don’t you know you need some time…all alone
 S-a trezit si isi simtea mana stanga putin prea rece. Isi căuta telefonul. Intotdeauna voia sa stie cat e ceasul cu exactitate, o nevoie filozofica, dar esentiala pentru ea. Realiza ca a adormit intr-un mod bizar si ca in relaxarea ei de doua ore a ignorat trei mesaje. Ceva o facea sa nu-i pese, inchizând telefonul si concentrandu-se pe muzica prea pe gustul ei. Era in plin intuneric intr-o camera destul de veche cu foarte multe ferestre. Se simtea ca un arhitect satisfacut in propria constructie a mintii sale, iar locatia, fiind reala, nu putea decat sa pluseze de partea sentimenului. Ceva a facut-o sa se uite in jur. O curiozitate ce venea dinauntrul ei, inima parca o forta sa faca asta, creierul ramanandu-i sub influenta drogului pe note. Desi nu i se mai intamplase de ceva vreme, ii sclipea privirea in modul acela minunat totul datorita luminilor cu care era conturata aleea micuta din fata ochilor ei. Era ceva misterios in partea aceea a tabloului nocturn incat a inchis ochii pentru a-si aminti de minutul acela cel putin toata viata. Mereu a iubit momentele in care simtea ca descopera o noua vocatie pentru viata ei. Clipele in care stia ca-si va dedica viata pentru sentimentul pe care i-l oferea ceva atat de concret si inconcret in acelasi timp.
Un taram plin de stele se dezlantuia deasupra capului ei si a inceput sa zambeasca exact in modul ala idiot avand scanteierea tipica ce mereu reprezenta amprenta lui pe fata ei si pe care era sigura ca nu i-o mai poate oferi si altcineva sau altceva. Se pare ca s-a schimbat intre timp. Simtea cum noaptea aceea ii calma fiecare parte a corpului si cum i-l imbiba cu ceva misterios de placut. In acel moment inima ei se intregea adunand atenta partile singuratice si facandu-le un tot, o masa contopita cu parti invizibile dintr-un suflet ce isi gasise sensul.
Stia ca are mult prea multe pasiuni, dar niciodata nu se gandise ca acestea se pot materializa si o pot face fericita. Iar a realizat ca pentru asta traia, pentru momente ca acestea in care simtea cum e eroina propriei povesti. Toti vor sa simta care e scopul lor in viata, iar ea stia ca e diferita, ei i-au spus-o, stia ca fiecare zi a ei e o alta metoda spre o alta pasiune sau o regasire spre fiinta ce a fost intr-o alta presupusa viata, o materializare a unei persoane in varsta pentru clipele in care se simtea obosita si neinteleasa, a unei copile pentru momentele de imaturitate si pentru clipele cand radea cu pofta chiar si la glumele proaste, a unei mame pentru modul in care inca ii iubeste pe cei carora le spune ce pasiuni noi a mai descoperit intr-o zi oarecare pentru ceilalti, si mii de alte fiinte toate conturate atent in aceasta adolescenta ce ii purta numele si infatisarea.
tumblr_n6szd0fvtT1txkp6io1_250
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s