Speranţă

Am nevoie sa-mi spui ca ma iubesti. Am nevoie sa-mi arati asta, chiar daca spui ca nu poti. Am nevoie sa simt ceva de la tine, prietene, amice, persoana din jurul meu. Nu ma mai poti lasa asa, sperand ca o sa-mi revin singura. Nu ma mai lasa sa ma joc cu mine prin raspunsurile pe care ti le dau. Convinge-ma ca meriti sa fii langa mine. Fa ceva.

Inceteaza sa astepti sa te caut eu, pentru ca, amandoi stim, prietene, amice, persoana din jurul meu, ca n-o voi face prea curand, decat daca voi fi victima razboiului dintre inima si creierul meu. Nu e ca nu as vrea sa fiu langa tine, dar uneori chiar nu pot si tu nu intelegi asta. Te grabesti prea tare si ma simt atacata in jurul tau. Nu mai poti continua asa. Ma ranesti si-mi epuizezi si ultimul strop din ce am fost…

Vreau un semn. Vreau sa stiu ca inca esti aici, ca inca simti ceva, ca inca nu te-ai stins in cercurile de fum din jurul meu…

10013730_758629714155001_1020932205_n

Stingerea

O sa mor asa, nelinistita. Prea multe prejudecati ce-mi manevreaza viata. De ce trebuie sa-mi pese atat de mult?

Nu sunt aici doar ca sa te consolez pe tine, sa stii. Chiar daca imi place sa te ajut, am si eu un suflet ce mai are cateva minute pana la prabusire, iar tu, tu nu esti aici. O sa fii mai tarziu, cand tristetea te va coplesi, cand vei avea nevoie de cineva care sa te asculte. Te-ai gandit ca pot sa dispar pana atunci daca nu ma ajuti deloc?  Probabil vei observa, sau nu… Ma pot astepta la orice de la tine. M-ai obisnuit cu aceste schimbari, incat nu mai stiu care e adevaratul tu. Incep sa cred ca niciodata nu mi te-ai aratat.

Privesc cum fumezi langa mine si simt ca plamanii mei sunt afectati. Incep sa ma sting cu fiecare tigara epuizata, de care te bucuri.  Mi se stinge flacara vietii, sau poate doar imi moare speranta. O sa vad, oricum pe tine nu te intereseaza.

 

Niciodata

Cata ironie! Am cerut iubire, iar acum, cand o am, nu ma pot bucura de ea. N-o pot simtii. Simt ca evoluez spre stadiul de epava cu fiecare respiratie. Cuvintele-mi deja stau ascunse intr-un colt din mine si simt ca s-au ascuns acolo pentru o vreme indelungata.  As avea nevoie de izolare si probabil ca o prabusire mi-ar aduce bucurie. Poate am nevoie de tristete ca sa ma bucure ‘fericirea’ asta. Totul mi se pare o enigma si simt ca am fost prea mult hartuita de semnul intrebarii.

Cat de trist poate sa fie sa ai soarta cuiva nedorit in mainile tale. Poate trebuie sa nu-mi mai pese de nimeni si sa devin si mai egoista ca acum, dar problema mea e ca egoistii au si ei regrete, iar eu am deja destule… si cel mai grav e ca toate sunt  din aceeasi cauza care se tot repeta. Ceva trebuie schimbat chiar acum, dar daca as stii si cum…

Cuvintele inca nu vor sa iasa, dar poate e mai bine asa… Cred ca tacerea e tot ce mi-a mai ramas pe langa aceasta minte nebuna. Sufletul meu are nevoie de mari reparatii, dar cred ca degeaba am gasit constructorii daca nu-i las sa lucreze si ii fentez dupa fiecare miscare. Ar trebui sa plec undeva pentru ca observ ca tacerea nu e de ajuns. Desi zambetul fals ii pacaleste pe unii, cuvintele nu ma lasa sa suspin si desi as avea nevoie de ajutor, e atat de greu sa-l cer, de parca as fi pe un drum blocat fara intoarcere. Ah si  aiurea e ca nu incetez sa alerg pe drumul asta si mereu accelerez pasii spre abisul ce ma urmareste din spate patrunzator si ce ma asteapta siret dupa colt. Oh, si cate colturi are drumul asta si cate obstacole sunt de depasit. Mai am cateva zeci..sute..mii… toate in restul de timp pe care-l mai am. Candva, sperand inutil, voi ajunge sa strabat si partea dreapta a lui…asta daca mi se va arata vreuna.

Egoism in iubire

Cat de usor imi e sa te mint ca sunt bine. Cat de usor scap de privirea ta nelinistita si cat de repede ti se lumineaza chipul cand auzi ca n-am nimic, desi stii sigur ca am ceva. Stii ca acel ceva poate sa fie si din vina ta si nu inteleg cum chiar si lacrima din coltul ochiului meu drept te lasa atat sa zambesti dupa ce ai fost pacalit de trei cuvinte. Cred ca ai sperat sa te mint asa ca sa nu fii langa mine acum. N-ai fi stiut ce sa-mi spui ca sa ma linistesti. Suntem doua suflete pierdute pe o cale ce a fost blocata. Nimic nu ne mai poate readuce inapoi. Acum tot ce o sa facem e sa cautam alte doua suflete de distrus si, ca niste egoisti, sa blocam alte doua cai…

Mult spus pasiune?

E seară. Mă scufund în şezlongul meu antic şi îmi educ ochii să privească în 2 direcţii. Prima, e cerul şi a doua, a doua eşti chiar tu.

Sunt atât de fericită ca suntem împreună în locul în care obişnuiam să plâng căndva până la epuizare. Ştiu că de acum o să-mi fie imposibil să o mai fac pentru că o să ştiu mereu că te-am avut aici, că ai fost cu mine in locul ăsta, cu trupul tau cald şi cu sufletul fugar şi totuşi, minunat.  Cu ochii-ţi aţintiţi „intotdeauna spre stele”, dupa cum obişnuiai să-mi spui mereu…

Oh, şi părul tău castaniu mereu atins de falangele-ţi lungi şi reci. Iţi iubesc degetele şi felul lor delicat de a mă răsfăţa. Ritualul lor mă fascinează întotdeauna, chiar şi acum când iţi atingi arătătorul de urechea mea dreapta. Iubesc felul în care se îmbină degetele tale pe gătul meu şi mereu am vrut să te întreb de ce-mi atingi claviculele doar cu inelarul, în modul ăsta incredibil de incitant, care parcă mă provoacă să mă sting sub privirile tale calde.

tumblr_n35zooB97v1t1prrio1_500

Răbdarea-mi explodează.

Membrele-mi timide nu mă mai ascultă şi indexul mâinii mele drepte iţi atinge bărbia cu firele ei ascunse de păr. Continui conturul chipului tău spre obraji şi simt pasiunea. Iti ating urechile rapid şi îmi înfig agresiv mâinile-mi poseive în părul tău. Cât pot să fiu de fericită. Un fior emanat de atingerile pline de ardoare şi fumuriul din ochii tai mă învălmăşeşte brusc şi,  aparent, ne apropiem chipurile. Simt cum îmi eliberezi uşor buza din strâmtoarea imperceptibilă creată de dinţii mei egoişti şi simt atingerile tale fine. Zâmbesc. Zâmbeşti. Zâmbim. Reluăm totul cu mai multă dorinţă şi simt presiunea din buzele tale groase şi pline de voluptate. Gem cu ardoare şi îmi las limba să danseze condusă de a ta.

Aud melodia noastra si simt cum îmi invadează trupul. Mereu mă cutremură felul în care circulă vibraţiile prin venele mele atunci când e linişte între noi doi. Ador asta. Atâtea ganduri de la puţin-numitul sărut din momentul când aveam ochii închişi reflexial din cauza pasiunii.
Amorul de sentimente continuă, iar tu atingi acum, pentru a doua oară, gâtul meu nerăbdator cu buzele tale groase. Atingi. Săruţi. Lingi şi faci cerculeţe in acea zonă cu organul care în urma cu cinci minute mă fermeca prin pasiunea şi profunzimea cuvintelor tale.
Atingi. Săruţi…Şi nu te opreşti, mă muşti şi corpul meu vibrează vizibil iar bratele mi se contractă pe umerii tăi solizi. Ma uit la tine fix.  Mă săruţi cu privirea. Zâmbim.
Iţi cuprind trupul într-o îmbrăţişare şi mă ridici, parcă spre ceruri. Mă învălui cu braţele tale făcute special pentru corpul meu şi dansăm. Dansăm pe aceeaşi tăcere relaxantă a noastra sub calmul luminos al stelelor, singurele care-au văzut  iubirea dintre noi.
Un minut. Cinci minute. O oră. N-am idee de cât timp stăm aşa, dar încep să plâng. Plâng în hohote în braţele tale şi pot să simt că eşti ingrijorat. Stai langă mine şi îmi ştergi obrajii cu aceeaşi delicateţe cu care m-ai obişnuit. In momentul ăsta simt, ştiu, te iubesc cu fiecare mădular al trupului meu.
Îmi strângi capul în palmele tale şi  mi-l pui pe pieptul tău umed şi ne aşezăm. Stăm amândoi în acelaşi şezlong…Acelaşi cer înstelat… Aceeaşi seară…

 

Simplu

Este o ea. Plouă. Poartă o rochie neagră şi pare tristă. Sigur se gândeşte timid la viaţa fetei pe care abia ce a salutat-o, prea visătoare fiind. Se urăşte. I se citeşte în privire şi în acel zâmbet mereu şters şi totuşi, destul de bun incât nimeni să n-o întrebe dacă a păţit ceva. Părul ei, şi mai negru ca fusta, stă ascuns sub umbrela-i înflorată. Cred că a împrumutat-o. N-o reprezintă.

În jurul ei continuă să plouă.

Ajunge în faţa unei bălţi şi, surprinzător, zâmbeşte. Chiar zâmbeşte! Începe să-şi înnece cizmele la fel de negre în apa aceea. Îşi aminteşte de copilărie şi e fericită.

Înca plouă.

Este un el. Nu prea înalt, ochi verzi, păr şaten, corp atletic şi suflet firav. I se citeşte pe chip fericirea provocată de copila din baltă. Se ridică şi se duce la ea.

-Pot să împrumut puţin din fericirea ta?

Image

Ea se uită timid şi spune un da printre buzele care abia se deschid. E frig. E uimită.

-Matei…

-Scuze?

-Mă numesc Matei…

-Mhm…

-Şi tu? Tu cine eşti?

-O fată.

-Eşti frumoasă!

-Mhm…

-Şi îmi plac ochii şi zâmbetul tău.

-Mhm…

-Altceva ştii să zici?

-Mhm…

El pleacă dezamăgit înapoi pe banca de pe care abia se ridicase.Ea se întristează. Acum avea părul foarte ud, ochii trişti şi totusi…se duce la el.

-Eu sunt Irina. Poţi să-mi spui Ir.

-De ce?

-Pentru că aşa îmi spun cei apropiaţi.

-Noi nu suntem apropiati.

-Ştiu, dar am putea fi.

-Chiar vrei asta?

-Mi-e frig. Îmbrăţişează-mă.

-Bine.

Încă plouă. După câteva zeci de secunde, îmbrăţişarea se sfârşeşte. Ea pleacă.

-Vreau să te mai văd, striga Matei.

-Şi eu!

-Mâine! Acelaşi loc, aceeaşi oră?

-Bine…

-Bine!

 

Ne [re]întâlnim?

Sângele-mi aleargă fericit prin vene cu o viteză nebunesc de mare.Te văd, iar un fior puternic îmi face inima să bată nebună. Ochii tăi mă debusolează complet şi simt cum mă droghezi cu privirea-ţi mereu nemulţumită cu ce are. Chiar dacă pot să te privesc, mai am destul până voi ajunge la tine. Poate sunt fiinţe care stau în calea mea, dar clişeic aş putea gândi, măcar pentru o secundă că avem o legătură specială. Păşesc încet, dar sigur pe drumul acestei iubiri aparent fără viitor. Mintea mea aleargă în fiecare moment după tine, ştiai? Mă tot găndesc la o persoana diferită, la un alt tu.

Sincer, îmi place răceala ta. Mă provoacă să te cuceresc, să te înnebunesc cu iubirea mea, să te umplu cu mine. Nu eşti monoton şi cred ca te iubesc pentru asta. Părul tău de culoarea castanelor arse de focul puternic al soarelui, mă întâmpină  mereu fericit. Ritmul mersului tău pare, pe zi ce trece, un algoritm, din ce în ce mai complicat, pe care încerc să-l înţeleg de fiecare dată, dar care,  mereu ma surprinde cu ceva. Mereu. E ca şi cum corpul tău se răzvrăteşte, involuntar,  împotriva corpului meu, condamnându-mă la sentimente pentru tine. Mă obişnuieşti cu tine, cu locul acela, cu ora aceea, cu tot ce ţine de tine…şi de mine, acum.

Visez abătută la momentul cănd mâinile-mi curioase se vor cunoaşte timid cu ale tale. Când vom dansa cu falangele neexperimentate, unul în palma celuilalt, inconştient  dar într-un mod plin de sentiment. Atunci vom simţi  cum sufletele noastre fac dragoste pentru noi, cum ochii ni se vor secătui de iubire, dar cum cu un egoism caustic vom lua amândoi rezerve interminabile de iubire  din ei. Abia atunci vom ajunge la infinit şi ne vom întoarce, vom reveni şi ne vom întoarce, precum soarele si luna contrasteaza în apariţii.

Image

 

Iubirea noastra o să fie natura pe care o vom mistui de frumos, cea din care sufletele nefericite îşi fac rezerve interminabile de fericire, în care vom visa pana ce existenţa noastră va pieri. Ne vom opri din milă pentru buzele istovite ce simt atingeri atât de intense, precum  stropii de ploaie când ating nemiloşi şosele istovite de caniculă. Lividitatea chipurilor noastre va fi ceva tipic trecutului, precum au fost şi acele nefericiri.  Obrajii noştrii vor fi incălziţi de privirea prezentului cu un aer izbăvitor.

Splendid va fi totul, tu, eu şi sufletele noastre, în nebunescul lor dans. O să ne [re]întâlnim.

Zece motive sa fii cel mai fericit

Imagine

1.Fii fericit pentru ca traiesti.

2.Fii fericit pentru ca asa atragi tot ce e mai bun in jurul tau.

3.Fii fericit pentru ca asa ii binedispui si pe cei mai morocanosi oameni.

4.Fii fericit pentru ca asa iti impui autoritatea in fata creierului tau.

5.Fii fericit pentru ca TU depinzi de asta.

6.Fii fericit pentru ca 1minut in care ai zambetul pe buze, te face sa fii intr-o stare perfecta timp de alte 60 de minute.

7.Fii fericit, asta te face sa atragi oameni si stim cu totii ca daca sunt draguti, iti doresti asta.

8.Fii fericit, zambeste, iubeste si traieste.

9.Fii fericit si citeste. Asa calatoresti in cateva ore prin intreg Universul, mai ceva ca un miliardar sau ca un aventurier.

10.Fii fericit, asculta multa muzica, de orice gen. Sa nu ai discernamant. Intreaba-ti prietenii si afla muzica noua.

P.S:   Z.I. S.U.P.E.R

Zambet, Implinire, Succes, Uimire, Perfectiune, Excelenta, Reusita.

FII FERICIT SI IUBESTE, OMULE! TU ESTI SCHIMBAREA!

Imagine

 

10 lucruri care se intampla cand spui „habar n-am”

Imagine

1.Atunci cand spui „habar n-am”, creierul tau iti induce o stare de latenta, care dureaza 30-60 de minute.

2.Atunci cand spui „habar n-am”, pui o bariera inaintea gandurilor de cunoastere.

3.Atunci cand spui „habar n-am”, te autodeprimi, fara sa stii.

4.Atunci cand spui „habar n-am”, ii faci pe cei din preajma ta sa te creada nepasator sau, din pacate, prost.

5.Atunci cand spui „habar n-am”, daca ai habar si nu vrei s-o spui, esti un egoist posedat de lenevism.

6.Atunci cand spui „habar n-am”, brusc, nu mai ai idei, nic macar una.

7.Atunci cand spui „habar n-am”,  crezi ca devi invadat de curiosi.

8.Atunci cand spui „habar n-am”, de cele mai multe ori, vrei sa eviti un raspuns.

9.Atunci cand spui „habar n-am”, faci pe prostul.

10.Atunci cand spui „habar n-am”, esti prost.

Imagine

P.S.: HABAR N-AM DACA VREUN LUCRU DE MAI SUS E ADEVARAT.

 

 

 

Te uiţi?

Vorbeşti cu mine. Mă văd. Îmi urmăresc sufletul trist şi rănit prin ochii tăi. Negrul intens al lor îmi aminteşte de teama violentă  ce-mi îngheaţă sângele în tot corpul în mai puţin de o secundă. O teamă puerilă că te voi pierde, că primul el care m-a făcut să-l iubesc o să dispară din viaţa mea.  Simt cum sunt doborâtă de puterea din ochiul tău, de neliniştea ce te frământă. Suntem doi egoişti, eu te vreau doar pentru mine,  tu vrei ca eu să fiu doar a ta. Simt cum mi se umplu ochii de lacrimi când te privesc, şi nu îmi dau seama dacă plâng că te iubesc.  Nu pot să îmi controlez lăcrimatul inutil care mă disperă. Îmi întorc brusc capul şi tu te nelinişteşti. Crezi că m-ai rănit, că sufăr, şi te zbaţi să mă salvezi, dar nu ştii că e prea târziu…

  Un gând satanic mă intrigă. Mă face să cred că te urăsc pentru că m-am îndrăgostit de tine. Mă doboară însetat de putere.  Un fior mă înconjoară subit, mă închide în cutia întunecată a neîncrederii. Nu mă lasă să fiu bună cu tine, mă face să sufăr vindicativ. Crede ca o să învăt ceva din tristul fapt că te rănesc.

Ce nătânga sunt. Ochiul tău ce nu reflectă lumina mă cutremură, îmi arată diavolul din tine  şi eu lupt cu el, încerc să-l dobor  şi dacă ai ştii cum fac asta, m-ai iubi mai mult. Tot tu eşti cel care mă ajută. Mă uit discret la nuanţele de alb pur din ochiul tău, mirat de atenţia mea, şi mă umplu de putere. Mă ajuţi  să-l dobor  şi în acest fel mă faci să te iubesc şi mai mult. Atunci îmi deschid buzele crăpate, apoi îmi mişc greu degetele îngheţate şi  alungite spre mâna ta caldă. Mă răsplăteşti cu un sărut cum numai tu ştii, şi simt cum îmi încălzeşti trupul cu privirea ta. Egoistă, îţi ţin ochii captivi în ascunzătoarea sufletului meu şi îi disec cu ai mei de fiecare dată cand sunt lângă tine. Mă desfăt cu privirea ta de fiecare dată, ca un visător după o noapte înfocată de dragoste. Mă obsedează acest ochi al tău şi mă nelinişteşte senzaţia de putere imbatabilă pe care o s-o posed  atunci când şi celălalt ochi al tău se va deschide către mine…

Acum trăiesc cu o speranţă răbdătoare si aştept doar să îmi ceri să mă uit la tine. Sunt prea timidă să o fac fără încuviinţarea ta.

Shy, hopefull and still strong!

see_my_soul__by_lydiahansen-d1llhfx